Ce sunt infectiile nosocomiale?
Virusurile sunt agenți infecțioși foarte mici, care pot infecta toate formele de viață, inclusiv oamenii, animalele, plantele și bacteriile. Nu sunt considerați organisme vii pentru că nu pot supraviețui și nu se pot reproduce singuri, ci au nevoie de o gazdă. Virusurile sunt formate dintr-un nucleu de material genetic (ADN sau ARN) înconjurat de un înveliș protector numit capsidă.
Când un virus infectează o celulă gazdă, își injectează materialul genetic în ea. Apoi, preia controlul asupra mecanismelor celulei pentru a produce mai multe copii ale virusului. Aceste noi virusuri se asamblează și sunt eliberate din celula gazdă, iar în cele mai multe cazuri o distrug în acest proces. Acest ciclu poate cauza diverse boli, de la răceli și gripe la infecții mai grave.
Clasificarea virusurilor
Există mai multe tipuri de viruși, clasificate atât după structura materialului genetic, cât și după forma capsidelor.
După structura materialului genetic
În funcție de structura materialului genetic, virusurile pot fi de tip ADN sau ARN.
ADN virusuri
Virusurile ADN conțin acid dezoxiribonucleic (ADN) ca material genetic. Acestea pot avea fie ADN monocatenar (ssDNA), fie ADN dublucatenar (dsDNA). Aceste tipuri de virusuri sunt stabile și au mutații mai încet față de cele ARN. Acest lucru le permite să mențină infecții persistente în gazdele lor. Ele își replică materialul genetic în nucleul celulei gazdă, unde folosesc mecanismele de replicare ale acesteia.
ARN virusuri
Virusurile ARN conțin acid ribonucleic (ARN) ca material genetic și pot fi monocatenare (ssRNA) sau dublucatenare (dsRNA). Au o rată de mutație mai mare decât cele ADN, iar acest lucru le permite să se adapteze rapid la gazde și condiții noi. Își pot replica materialul genetic fie în nucleu, fie în citoplasma celulei gazdă, folosind enzime speciale pentru a copia ARN-ul lor.
După forma capsidelor
În funcție de forma capsidelor, virusurile pot fi helicale, icosahedrale sau complexe.
Helical
Virusurile cu capsidă helicoidală au o structură alungită și cilindrică, asemănătoare unei spirale. Capsida este formată din subunități proteice identice, aranjate în jurul acidului nucleic, formând un tub flexibil sau rigid. Un exemplu clasic de virus helicoidal este cel care cauzează rabia.
Icosahedral
Virusurile cu capsidă icosaedrică au o structură simetrică, formată din 20 de fețe triunghiulare, asemănătoare unui poliedru. Aceasta formă conferă stabilitate și eficiență în împachetarea materialului genetic. Capsida icosaedrică este formată din proteine organizate într-un aranjament repetitiv și simetric. Exemple de virusuri icosaedrice includ adenovirusurile (care cauzează infecții respiratorii și gastrointestinale) și virusul herpes simplex (HSV, care cauzează herpesul oral și genital).
Complex
Virusurile cu structuri complexe au o capsidă care nu se încadrează în tiparele helicoidale sau icosaedrice. Ele prezintă structuri elaborate, de obicei cu componente suplimentare (cozi, fibre etc). Bacteriofagii, care infectează bacteriile, sunt exemple comune de virusuri complexe. De exemplu, bacteriofagul T4 are o capsidă icosaedrică pentru materialul genetic, dar și o coadă helicoidală cu fibre pentru atașarea la bacterii. Virusurile complexe au structuri care le permit să infecteze eficient gazdele și să injecteze materialul genetic direct în celula țintă.
Principalele tipuri de virusuri ADN
Iată care sunt cele mai comune tipuri de virusuri ADN.
Virusul Herpes Simplex (HSV)
Există două tipuri principale ale virusului Herpes Simplex: HSV-1 și HSV-2. HSV-1 este responsabil în general de infecțiile orale, iar HSV-2 este asociat cu infecțiile genitale. Virusul se transmite prin contact direct cu leziuni infectate, salivă sau secreții genitale. După infecția inițială, virusul rămâne latent în ganglionii nervoși și poate fi reactivat de stres, imunosupresie sau expunerea la lumina ultravioletă. Reactivarea virusului duce la recurența leziunilor herpetice.
Virusul Varicelo-Zosterian (VZV)
Virusul Varicelo-Zosterian este responsabil, așa cum îi indică și numele, de două boli: varicela și zona zoster. Varicela este o boală contagioasă a copilăriei, caracterizată prin erupții cutanate veziculare și prurit. După infecția inițială, VZV rămâne latent în ganglionii nervoși. În cazul reactivării, de obicei la adulții în vârstă sau la persoanele imunosupresate, virusul cauzează zona zoster. Este vorba de o afecțiune dureroasă caracterizată prin erupții cutanate veziculare. Transmiterea virusului VZV se face prin contact direct cu leziunile cutanate sau prin aerosoli respiratori.
Virusul Papiloma Uman (HPV)
Există peste 200 de tipuri de HPV. Unele dintre ele cauzează infecții cutanate sau mucoase benigne, în timp ce altele sunt asociate cu dezvoltarea cancerelor, în special cancerul de col uterin, dar și cancere anale, orofaringiene, peniene și vulvare. HPV se transmite prin contact sexual și prin contact direct cu pielea sau mucoasele infectate. Infecțiile cu sunt în multe cazuri asimptomatice și pot fi eliminate de sistemul imunitar. Totuși, infecțiile persistente cu tipuri oncogene de HPV, precum HPV-16 și HPV-18, pot duce la anomalii ale țesutului sau organelor ori formare de țesut nou, tumoral.
Principalele tipuri de virusuri ARN
Iată care sunt cele mai comune tipuri de virusuri ARN.
Virusul Influenza
Virusul influenza este mai cunoscut sub numele de virus gripal. Există trei tipuri principale: A, B și C, dintre care tipul A este cel mai virulent și responsabil pentru pandemii. Virusul se transmite prin aerosoli respiratori și prin contact direct cu suprafețele contaminate. Infecția cauzează febră, tuse, dureri musculare și oboseală. Virusul are o capacitate ridicată de mutație, motiv pentru care este necesară actualizarea anuală a vaccinurilor antigripale.
Virusul Hepatitei C (HCV)
Virusul Hepatitei C infectează ficatul. Transmiterea se face în general prin contact cu sânge infectat, de exemplu prin utilizarea de ace contaminate sau transfuzii de sânge. Infecția poate fi acută sau cronică, iar majoritatea persoanelor dezvoltă o infecție cronică, care poate duce la complicații severe. Simptomele pot fi absente sau pot include oboseală, icter și dureri abdominale. Nu există un vaccin pentru HCV, dar prevenția include evitarea contactului cu sânge infectat și practici sigure în utilizarea instrumentarului medical.
Virusul Imunodeficienței Umane (HIV)
Virusul Imunodeficienței Umane (HIV) este cel care cauzează sindromul imunodeficienței umane dobândite (SIDA). HIV se transmite prin contact sexual, sânge contaminat și de la mamă la copil în timpul nașterii sau alăptării. Virusul atacă celulele sistemului imunitar, în special anumite limfocitele, și duce la scăderea imunității și vulnerabilitate la infecții și anumite tipuri de cancer. Infecția cu HIV evoluează în trei stadii: infecție acută, latență clinică și SIDA.
Mecanisme de transmitere
Virusurile se transmit prin mai multe tipuri de mecanisme, în funcție de tipul virusului și de specificațiile gazdei. Unul dintre principalele mecanisme este transmiterea pe cale respiratorie. În acest caz, virusurile sunt răspândite prin picături mici de secreții respiratorii, produse prin tuse, strănut sau vorbire. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, la gripa sau SARS-CoV-2.
Transmiterea prin contact direct este alt mecanism comun. Implică contactul piele pe piele sau contactul cu fluidele corporale infectate (sânge, salivă, secreții genitale sau fecalele etc). Contactul indirect poate duce de asemenea la infecții, atunci când oamenii ating suprafețe sau obiecte contaminate și apoi își ating fața, gura sau alte părți ale corpului.
Transmiterea pe cale fecal-orală implică ingerarea de alimente sau apă contaminate cu materii fecale infectate. Cea vectorială se realizează prin intermediul unor vectori (țânțari, căpușe), care transportă virusurile de la o gazdă la alta. Transmiterea perinatală are loc de la mamă la copil în timpul sarcinii, nașterii sau alăptării.
Metode de prevenire și tratament
Prevenire in spitale si clinici
Iată ce măsuri de prevenire a infecțiilor cauzate de virusuri pot fi aplicate cu succes în spitale și clinici medicale.
Măsuri pentru personalul medical
1. Igiena mâinilor
Igiena mâinilor este esențială pentru prevenirea infecțiilor de orice tip. Personele care se află în spitale și clinici trebuie să se spele pe mâini cu apă și săpun și să folosească soluții dezinfectante pe bază de alcool înainte și după contactul cu pacienții, echipamentele medicale și suprafețele contaminate.
2. Utilizarea echipamentului de protecție personală (EPP)
Atât personalul medical, cât și vizitatorii trebuie să poarte echipament de protecție personală pentru a preveni infecțiile cu viruși. EPP include măști, mănuși, halate, ochelari de protecție, scuturi faciale și alte consumabile medicale. Acestea ajută la prevenirea contactului cu agenți patogeni și fluide corporale, reducând astfel riscul de contaminare și infecție.
Echipamentele reutilizabile trebuie curățate temeinic și dezinfectate sau sterilizate conform protocoalelor standard. Se pot folosi sterilizarea cu abur, dezinfectarea chimică și radiațiile UV, care asigură eliminarea agenților patogeni și mențin un mediu sigur.
4. Vaccinarea personalului medical
Personalul medical trebuie să fie supus periodic testelor pentru identificarea infecțiilor nosocomiale, care pot fi transmise colegilor, pacienților și vizitatorilor acestora. Implementarea unor programe de monitorizare și raportare a infecțiilor ajută la identificarea în timp util a focarelor și la aplicarea promptă a măsurilor de control.
Personalul medical trebuie instruit periodic referitor la protocoalele de igienă, utilizarea echipamentului de protecție personală și gestionarea deșeurilor medicale. Astfel, angajații pot respecta standardele de siguranță.
Prevenire generală
Metodele de prevenire a infecțiilor pentru populația generală includ:
- spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun
- folosirea dezinfectanților pe bază de alcool
- acoperirea gurii și nasului atunci când tușești sau strănuți
- evitarea contactului apropiat cu persoanele bolnave
- dezinfectarea regulată a suprafețelor comune
- vaccinarea
- adoptarea unui stil de viață sănătos, pentru întărirea sistemului imunitar
Concluzie
Virusurile pot cauza numeroase boli, de la o gripă banală până la HPV și HIV. Pentru a reduce riscul infecțiilor virale, e nevoie ca fiecare dintre noi să înțeleagă modul de transmitere al virusurilor și să ia măsurile necesare pentru a preveni transmiterea.
- “Virus | Definition, Structure, & Facts.” Encyclopædia Britannica, 2024, www.britannica.com/science/virus. Accesat la 27 iulie 2024.
- “Viruses: Definition, Types, Characteristics & Facts.” Cleveland Clinic, 2023, my.clevelandclinic.org/health/body/24861-virus. Accesat la 27 iulie 2024.
- “What Are Viruses?.” Live Science, 2022, www.livescience.com/53272-what-is-a-virus.html. Accesat la 27 iulie 2024.